Ultimul drum al lui Zoli
Donation protected
Uneori primești în inbox încă un mesaj pe care nu îl aștepți sau dorești vreodată...
”Bună Claudia,
M-am gândit că pot apela la tine cu problema asta... Un coleg al lui S. s-a spânzurat ieri dupa amiază...
El este la morgă acum, doar că familia nu are suficienți bani să îl ducă în România și mă gândeam dacă putem să ajutăm cumva să strângem niște bănuți... Știu că tu te ai mai ocupat cu fonduri pentru repatrieri.”
Și uite așa zici ”da” și începi să afli despre poveștile triste ale unor oameni ca mine și ca tine, cel ce citești acest rânduri; oameni care poate ieri au fost lângă noi în metrou, sau poate au așteptat lângă noi la semafor câteva secunde. Numai că ei astăzi se află într-o morgă rece, departe de familia disperată care nu mai vrea decât să îi ingroape ACASĂ. Iar tu ești printre cei care astăzi are o cale să ajute cumva în toată aceasta nenorocire.
Zoli avea 27 de ani și plecase de acasă la fel ca mulți dintre noi: cu speranța de mai bine, cu multe vise și doruri în suflet. A muncit în livrări cam un an, dar acum o lună managerul firmei l-a amânat inexplicabil cu plata celor 1300 de lire pe care le avea de primit. Disperat, băiatul a început să caute alte locuri de muncă, banii pe care îi avea s-au dus între timp și uite asa a ajuns un tânăr sănătos și frumos sa se spânzure departe de mama si sora lui, singur si fără nicio mână de ajutor din partea nimănui...
Da, toți am trecut și trecem prin momente grele și crunte, și numai cine a plecat din țară, departe de părinți și familie poate să înțeleagă măcar o parte din probabil disperarea și tristețea acestui copil. Da, el nu a fost la fel de puternic precum mulți dintre cei ce veți citi aceste rânduri. Și mi-aș dori din suflet ca Zoli sa fi apelat la noi înainte de a face acest gest ireparabil... Poate am fi putut să strângem acești bănuți pentru viitorul lui și nu pentru ultimul său drum spre mama și sora sa.
Și să vă mai spun ceva: am cerut acordul scris al mamei și surorii pentru această campanie. Si mi-au trimis fotografiate două foi A4 scrise frumos cu pixul, așa cum s-au gândit si priceput ele mai bine. Iar sub foile acelea se află așezată pe masă o mușama simplă, românească, așa cum mulți dintre bunicii și părinții noștri au.
Oameni buni va rog, alături de familia si prietenii lui Zoli, ajutați-ne să îl ducem acolo unde mama sa îl poate plănge si strânge în brațe pentru ultima dată...
5 lire, atât avem nevoie. De la mulți, se vor strânge banuții necesari. Și, în schimbul lor, mă rog ca niciunul dintre noi să nu mai treacă vreodată prin așa ceva...
Din păcate, pentru Zoli e acum prea târziu. Iar mama sa așteaptă ca noi să îi ducem copilul acasă. Și știu că îl vom duce. Mereu am reușit să ne unim. Iar pentru asta, mă înclin și vă mulțumesc.
”Bună Claudia,
M-am gândit că pot apela la tine cu problema asta... Un coleg al lui S. s-a spânzurat ieri dupa amiază...
El este la morgă acum, doar că familia nu are suficienți bani să îl ducă în România și mă gândeam dacă putem să ajutăm cumva să strângem niște bănuți... Știu că tu te ai mai ocupat cu fonduri pentru repatrieri.”
Și uite așa zici ”da” și începi să afli despre poveștile triste ale unor oameni ca mine și ca tine, cel ce citești acest rânduri; oameni care poate ieri au fost lângă noi în metrou, sau poate au așteptat lângă noi la semafor câteva secunde. Numai că ei astăzi se află într-o morgă rece, departe de familia disperată care nu mai vrea decât să îi ingroape ACASĂ. Iar tu ești printre cei care astăzi are o cale să ajute cumva în toată aceasta nenorocire.
Zoli avea 27 de ani și plecase de acasă la fel ca mulți dintre noi: cu speranța de mai bine, cu multe vise și doruri în suflet. A muncit în livrări cam un an, dar acum o lună managerul firmei l-a amânat inexplicabil cu plata celor 1300 de lire pe care le avea de primit. Disperat, băiatul a început să caute alte locuri de muncă, banii pe care îi avea s-au dus între timp și uite asa a ajuns un tânăr sănătos și frumos sa se spânzure departe de mama si sora lui, singur si fără nicio mână de ajutor din partea nimănui...
Da, toți am trecut și trecem prin momente grele și crunte, și numai cine a plecat din țară, departe de părinți și familie poate să înțeleagă măcar o parte din probabil disperarea și tristețea acestui copil. Da, el nu a fost la fel de puternic precum mulți dintre cei ce veți citi aceste rânduri. Și mi-aș dori din suflet ca Zoli sa fi apelat la noi înainte de a face acest gest ireparabil... Poate am fi putut să strângem acești bănuți pentru viitorul lui și nu pentru ultimul său drum spre mama și sora sa.
Și să vă mai spun ceva: am cerut acordul scris al mamei și surorii pentru această campanie. Si mi-au trimis fotografiate două foi A4 scrise frumos cu pixul, așa cum s-au gândit si priceput ele mai bine. Iar sub foile acelea se află așezată pe masă o mușama simplă, românească, așa cum mulți dintre bunicii și părinții noștri au.
Oameni buni va rog, alături de familia si prietenii lui Zoli, ajutați-ne să îl ducem acolo unde mama sa îl poate plănge si strânge în brațe pentru ultima dată...
5 lire, atât avem nevoie. De la mulți, se vor strânge banuții necesari. Și, în schimbul lor, mă rog ca niciunul dintre noi să nu mai treacă vreodată prin așa ceva...
Din păcate, pentru Zoli e acum prea târziu. Iar mama sa așteaptă ca noi să îi ducem copilul acasă. Și știu că îl vom duce. Mereu am reușit să ne unim. Iar pentru asta, mă înclin și vă mulțumesc.
Organizer
Claudia Gutulescu
Organizer
