On July 28th, 2025, the peaceful village of Broșteni, nestled in Suceava County, Romania, was overwhelmed by a devastating flood. Rivers surged, bridges collapsed, and homes, many standing for generations, were torn apart by rushing water.
Among the most deeply affected were two families that I love: my parents-in-law and my mother-in-law’s brother, along with his wife and daughter. The house that was destroyed wasn’t just a structure; it was the childhood home of their parents, lovingly restored over the years through hard work and sacrifice. This home was meant to be a sanctuary for my parents-in-law's retirement, a dream they had spent a lifetime building. Although they weren’t living there at the time of the flood, it held enormous emotional significance as the place where they had poured their heart into.
Meanwhile, her brother’s family was actively living there, and now, their life has been turned upside down. The flood left them displaced, without belongings, comfort, or a roof over their heads. What was once a safe and cherished space is now uninhabitable.
I am Roberta Cristallo, and I’m their daughter-in-law. Like so many others, my husband and I are just an ordinary family. We don’t have the resources to rebuild their home ourselves, though if we could, we would do it in an instant, just to take away the pain in their eyes. What we do have is love, unwavering determination, and hope. I’m doing everything I possibly can to help restore this deeply cherished house and to support my mother-in-law’s brother and his family in reclaiming the place they were tragically forced to abandon only days ago. With the kindness and generosity of people like you, I truly believe we can rebuild not just the walls that sheltered them, but the comfort, peace, and dignity that made it home.
Romanian:
Pe 28 iulie 2025, Orașul Broșteni, situat în județul Suceava, România, a fost copleșit de o inundație devastatoare. Râurile au ieșit din matcă, podurile s-au prăbușit, iar casele, multe ridicate cu trudă de-a lungul generațiilor, au fost sfâșiate de torentele de apă.
Printre cele mai grav afectate se numără două familii dragi mie: socrii mei și fratele soacrei mele, împreună cu soția și fiica lor. Casa care a fost distrusă nu era doar o construcție, era casa copilăriei părinților lor, restaurată cu dragoste și sacrificii de-a lungul anilor. Această casă trebuia să fie sanctuarul socrilor mei, locul de retragere după o viață de muncă neobosită. Chiar dacă nu locuiau acolo în momentul inundației, casa avea o valoare emoțională imensă, un loc în care și-au pus toată inima.
În acel timp, familia fratelui soacrei mele locuia activ în casă, iar acum viața lor a fost complet răsturnată. Inundația i-a lăsat fără locuință, fără bunuri, fără confort și fără siguranță. Ceea ce fusese un spațiu sigur și plin de amintiri este acum de nelocuit.
Mă numesc Roberta Cristallo și sunt nora lor. Ca mulți alții, eu și soțul meu suntem o familie obișnuită. Nu avem resursele necesare pentru a le reconstrui casa, deși, dacă am putea, am face-o pe loc, doar ca să nu mai vedem durerea din ochii lor. Ceea ce avem este dragoste, hotărâre neclintită și speranță. Fac tot ce îmi stă în putere pentru a ajuta la restaurarea acestei case și pentru a sprijini familia fratelui soacrei mele să-și recâștige locul pe care au fost nevoiți să-l abandoneze în mod tragic, cu doar câteva zile în urmă.
Italian:
Il 28 luglio 2025, il tranquillo villaggio di Broșteni, situato nella contea di Suceava, in Romania, è stato travolto da un’inondazione devastante. I fiumi hanno straripato, i ponti sono crollati e le case—molte delle quali in piedi da generazioni—sono state distrutte dalla furia delle acque.
Tra i più colpiti ci sono due famiglie a me molto care: i miei suoceri e il fratello di mia suocera, insieme a sua moglie e alla loro figlia. La casa che è stata distrutta non era soltanto una struttura: era la casa d’infanzia dei loro genitori, restaurata con amore nel corso degli anni grazie al duro lavoro e ai sacrifici. Quella casa doveva diventare il rifugio dei miei suoceri durante la pensione, un sogno che avevano coltivato per tutta la vita. Anche se non ci vivevano al momento dell’inondazione, aveva per loro un valore emotivo enorme, il luogo in cui avevano messo tutto il loro cuore.
Nel frattempo, la famiglia del fratello di mia suocera ci viveva attivamente, e ora la loro vita è stata completamente stravolta. L’inondazione li ha lasciati senza una casa, senza beni, senza conforto o riparo. Quello che un tempo era uno spazio sicuro e prezioso è ora inabitabile.
Mi chiamo Roberta Cristallo, e sono la loro nuora. Come tante altre, io e mio marito siamo una famiglia comune. Non abbiamo i mezzi per ricostruire la loro casa da soli, anche se, se potessimo, lo faremmo immediatamente, solo per cancellare il dolore nei loro occhi. Quello che abbiamo è amore, determinazione incrollabile e speranza. Sto facendo tutto ciò che posso per aiutare a restaurare questa casa tanto cara e per sostenere il fratello di mia suocera e la sua famiglia nel riconquistare il posto che sono stati costretti ad abbandonare solo pochi giorni fa.
Con la gentilezza e la generosità di persone come voi, credo davvero che possiamo ricostruire non solo le mura che li proteggevano, ma anche il conforto, la pace e la dignità che rendevano quella casa un vero rifugio.
Organizer
Roberta Cristallo
Organizer