Aiutiamo Daniela per le sue due operazioni
Donation protected
IT - ENG - FR -RO ⬇
Ciao a tutti,
il mio nome è Giuseppe e sono qui a chiedervi un aiuto, per la mia amica, Daniela una donna di 50 anni single.
Vive con la sua gattina, una trovatella, che con la sua vicinanza e il suo affetto incondizionato le da la forza di volontà e la voglia di vivere la vita, senza mai arrendersi.
Fino a tre anni fa era una persona solare, sorridente, che riusciva a trasmettere gioia a chi le stava vicino ed era sempre pronta ad aiutare il prossimo.
Ma purtroppo la vita l'ha messa alla prova.
Tutto è iniziato undici anni fa, dopo un controllo e una serie di esami le sono state diagnosticate 4 ernie discali alla spina dorsale (L4-L5 e L5-S1).
E 'andata avanti con i dolori e con il suo lavoro per quasi 8 anni, seguendo cicli di terapie per contenere il dolore.
Fino al 2016 aveva anche lei un lavoro che negli ultimi 16 anni ha permesso di vivere e andare avanti anche se tra non poche difficoltà.
Ma nel 2018, nonostante le terapie, (Ionoforesi, Elettroterapia antalgica Tens, Massoterapia distrettuale riflessogena, Elettroterapia antalgica diadinamica, Infiltrazioni guidate, agopuntura) è arrivata al punto di non potersi più muovere e camminare.
Da qualunque medico andava le dicevano che l'unica soluzione era chirurgica, ma era elevato il rischio di rimanere paralizzata.
Dopo aver ricevuto questa triste notizia è caduta in uno sconforto che l'ha accompagnata per diversi giorni.
Tornata dal suo ortopedico, vista la complessità of operation, le ha detto che avrebbe parlato con un neurochirurgo specializzato in neurochirurgia spinale degenerativa che avrebbe valutato il suo caso.
Il neurochirurgo, visti gli esami, ha accettato di operarla e il 5 ott del 2018 è stata ricoverata presso una clinica di Padova per discopatia e instabilità L5-S1.
Ha subito un intervento di decompressione interlaminare delle L5-S1, foraminotomia bilaterale, discectomia e artrodesi posteriori mediante l'applicazione di Coflex-IF 14 mm + osso.
Intervento 5 Ottobre 2018
Intervento 5 Ottobre 2018
Dimessa dalla clinica ha avuto una lunga convalescenza di quasi otto mesi prima di poter tornare a muoversi in maniera autonoma, senza nessuno che potesse assistere.
Da dopo operazione, finita la convalescenza, non ha più trovato nessuno disposto a darle un lavoro, la risposta era quasi sempre la stessa "nelle sue condizioni è un rischio".
Dal 2018, segue una terapia con farmaci oppioidi (Buprenorfina 10 microgrammi / ora) per limitare il dolore e poter riuscire a camminare e fare quelle azioni quotidiane come lavarsi, vestirsi o andare nel negozio più vicino per comprare qualcosa di cui ha bisogno una volta a settimana, dato che non ha nessun parente che abita vicino e che la può assistere.
Purtroppo questa terapia ha degli effetti collaterali non indifferenti ma è l'unica che riesce ad attenuare i forti dolori che ha quotidianamente.
A dicembre 2020, è caduta mentre camminava per strada per i forti dolori alla schiena e alle gambe.
In ospedale dopo alcuni accertamenti le hanno diagnosticato, in aggiunta alle ernie L4-L5 da operare, anche una degenerazione della cartilagine di tutt'e due le anche con un ispessimento dell'osso.
Il chirurgo dell'ospedale che l'ha visitata oltre a confermare la necessità di operare le due ernie rimaste le ha anche detto che ha superato quest'intervento, dovrà sottoporsi ad un altro intervento per la sostituzione dell'articolazione dell'anca destra con una protesi .
Dall'intervento fino ad oggi per curarsi e andare avanti, non avendo piu un lavoro, ha speso quel poco che si era messa da parte per pagarsi la terapia farmacologica.
Purtroppo non hanno riconosciuto una pensione d'invalidità dopo tutte le richieste fatte, l'unico aiuto economico che ha è un piccolo sussidio che le da lo Stato con cui riesce a pagarsi l'affitto e arrivare alla metà del mese, ma pure questo a breve finirà.
Per sostenere queste nuove operazioni dovrà recarsi in un'altra regione perché lo specialista che la segue opera solo in una clinica privata di Padova.
A giorni dovrà iniziare a fare gli esami che sono stati richiesti dal neurochirurgo per l 'operazione alla spina dorsale (Elettromiografia agli arti inferiori e RM bacino e RM colonna lombo sacrale con mdc) e purtroppo li dovrà effettuare a pagamento perché a causa della pandemia gli appuntamenti convenzionati con il SSN vengono fissati con mesi di ritardo e data la sua situazione non può più aspettare.
Quello che vi chiedo è di aiutarla ad effettuare questi due interventi, di neurochirurgia alla spina dorsale e successivamente quello di protesi all'anca destra.
Da sola, purtroppo, non può farcela, per questo ha bisogno del nostro aiuto, anche un piccolo contributo, che la possa aiutare a sostenere le spese del viaggio per gli interventi e quelle per le cure riabilitative, affinché possa tornare ad avere una vita normale ea sorridere di nuovo come una volta.
Un grazie di cuore a tutti coloro che la vorranno aiutare anche condividendo la campagna di raccolta.
----------
Hello everybody,
my name is Giuseppe and I am here to ask you for help, for my friend, Daniela a 50 year old single woman.
She lives with her kitten, a foundling, who with her proximity and her unconditional affection gives her the willpower and the desire to live life, without ever giving up.
Until three years ago she was a sunny person, smiling, who was able to convey joy to those around her and was always ready to help others.
But unfortunately life has put her to the test.
It all started eleven years ago, after a check-up and a series of tests she was diagnosed with 4 herniated discs in the spine (L4-L5 and L5-S1).
She went on with the pain and with her work for almost 8 years, following cycles of therapies to contain the pain.
Until 2016 she too had a job that in the last 16 years has allowed her to live and move forward even if among many difficulties.
But in 2018, despite the therapies, (Iontophoresis, Tens antalgic electrotherapy, reflexogenic district massage therapy, diadynamic antalgic electrotherapy, guided infiltrations, acupuncture) she reached the point of not being able to move and walk anymore.
Whichever doctor she went to, they told her that the only solution was surgery, but the risk of being paralyzed was high.
After receiving this sad news, she fell into despair that accompanied her for several days.
She returned to her orthopedic surgeon, given the complexity of the operation, she told her that she would speak to a neurosurgeon specializing in degenerative spinal neurosurgery who would evaluate her case.
The neurosurgeon, given the exams, agreed to operate her and on 5 October 2018 she was admitted to a clinic in Padua for discopathy and L5-S1 instability.
He underwent interlaminar decompression of the L5-S1, bilateral foraminotomy, discectomy and posterior arthrodesis by applying Coflex-IF 14 mm + bone.
Discharged from the clinic, she had a long convalescence of almost eight months before being able to return to move independently, having no one to assist her.
After the operation, after the convalescence, she has not found anyone willing to give her a job, the answer was almost always the same "in her condition it is a risk".
Since 2018, she has been following opioid drug therapy (Buprenorphine 10 micrograms / hour) to limit pain and be able to walk and do those daily actions such as washing, dressing or going to the nearest store to buy something she needs once in week, since she has no relative who lives nearby and who can assist her.
Unfortunately this therapy has not indifferent side effects but it is the only one that manages to alleviate the severe pains that he has every day.
In December 2020, she fell while walking on the street due to severe pain in her back and legs.
In hospital, after some tests, they diagnosed, in addition to the L4-L5 hernias to be operated, also a degeneration of the cartilage of both hips with a thickening of the bone.
In addition to confirming the need to operate the two remaining hernias, the surgeon at the hospital who visited her also told her that after this operation, she will have to undergo another surgery to replace the right hip joint with a prosthesis.
From the surgery until today to cure herself and move forward, not having a job anymore, she spent what little she had set aside to pay for the drug therapy.
Unfortunately they have not recognized an invalidity pension after all the requests made, the only economic help she has is a small subsidy that the State gives her with which she manages to pay the rent and get to the middle of the month, but even this it will soon end.
To support these new operations she will have to go to another region because the specialist who follows her works only in a private clinic in Padua.
In a few days she will have to start doing the exams that were requested by the neurosurgeon for the spinal operation (electromyography of the lower limbs and MRI of the pelvis and MRI of the lumbar sacral spine with contrast medium) and unfortunately she will have to carry them out for a fee because due to the pandemic the appointments agreed with the SSN are fixed with months of delay and given his situation he can no longer wait.
What I ask you is to help her to carry out these two operations, neurosurgery on the spine and then the right hip prosthesis.
Alone, unfortunately, she cannot do it, for this she needs our help, even a small contribution, which can help her to support the travel expenses for the interventions and those for rehabilitation treatments, so that she can return to have a normal life. and to smile again as in the past.
A heartfelt thanks to all those who want to help by sharing the collection campaign.
----------
Salut à tout le monde,
Mon nom est Giuseppe, et je suis ici pour vous demander de l’aide, pas pour moi, mais pour mon amie, Daniela, une femme célibataire de 50 ans.
Elle vit avec son chaton, qui par sa proximité et son affection inconditionnelle lui donne la force de volonté et l’envie de vivre la vie, sans jamais abandonner.
Jusqu’à il y a trois ans, elle était une personne souriante, qui pouvait transmettre de la joie à ses proches et qui était toujours prête à aider les autres.
Mais malheureusement, la vie l’a mise à l’épreuve.
Tout a commencé il y a onze ans, après un bilan de santé et une série de tests, elle a été diagnostiquée avec 4 hernies discales dans la colonne vertébrale (L4-L5 et L5-S1).
Elle a continué avec la douleur et avec son travail pendant près de 8 ans, suivant des cycles de thérapies pour contenir la douleur.
Jusqu'en 2016, elle avait également un emploi, qui au cours des 16 dernières années elle a permis de vivre et d'avancer même si parmi de nombreuses difficultés.
Mais en 2018, malgré les thérapies, (Iontophorèse, Tens électrothérapie antalgique, massothérapie réflexogène de quartier, électrothérapie antalgique diadynamique, infiltrations guidées, acupuncture) elle a atteint le point de ne plus pouvoir bouger et marcher.
Le médecin qu'elle a consulté lui a dit que la seule solution était la chirurgie, mais le risque de paralysie était élevé.
Après avoir reçu cette triste nouvelle, elle est tombée dans le désespoir qui l'a accompagnée pendant plusieurs jours.
De retour chez son orthopédiste, compte tenu de la complexité de l'opération, elle lui a dit qu'elle parlerait à un neurochirurgien spécialisé en neurochirurgie spinale dégénérative qui évaluerait son cas. .
Le neurochirurgien, après les examens, a accepté de l'opérer et le 5 octobre 2018, elle a été admise dans une clinique de Padoue pour discopathie et instabilité L5-S1.
Il a subi une décompression interlaminaire du L5-S1, une foraminotomie bilatérale, une discectomie et une arthrodèse postérieure par application de Coflex-IF 14 mm + os.
Sortie de la clinique, elle a eu une longue convalescence de près de huit mois avant de pouvoir revenir se déplacer de façon autonome, n'ayant personne pour l'aider.
Puisqu'après l'opération, après la convalescence, elle n'a trouvé personne disposée à lui donner un emploi, la réponse a été presque toujours la même «dans son état est un risque».
Depuis 2018, elle suit un traitement médicamenteux opioïde (Buprénorphine 10 microgrammes / heure) pour limiter la douleur et pouvoir marcher et faire ces actions quotidiennes telles que se laver, s'habiller ou se rendre au magasin le plus proche pour acheter quelque chose dont elle a besoin une fois par semaine, puisqu'elle n'a aucun parent qui habite à proximité et qui peut l'aider.
Malheureusement, cette thérapie n'a pas d'effets secondaires indifférents mais c'est la seule qui parvient à soulager les douleurs sévères qu'il a chaque jour.
En décembre 2020, elle est tombée en marchant dans la rue en raison de fortes douleurs au dos et aux jambes.
A l'hôpital, après quelques tests, ils ont diagnostiqué, en plus des hernies L4-L5 à opérer, également une dégénérescence du cartilage des deux hanches avec un épaississement de l'os.
En plus de confirmer la nécessité d'opérer les deux hernies restantes, le chirurgien de l'hôpital qui lui a rendu visite lui a également dit qu'après cette opération, elle devra subir une autre intervention chirurgicale pour remplacer l'articulation de la hanche droite par une prothèse.
De l'opération jusqu'à aujourd'hui pour se guérir et aller de l'avant, n'ayant plus de travail, elle a dépensé le peu qu'elle avait mis de côté pour payer la pharmacothérapie.
Malheureusement, ils n'ont pas reconnu de pension d'invalidité après toutes les demandes formulées, la seule aide économique dont elle dispose est une petite subvention que l'Etat lui accorde avec laquelle elle parvient à payer le loyer et à se rendre au milieu du mois, mais même cela se terminera bientôt.
Pour soutenir ces nouvelles opérations, elle devra se rendre dans une autre région car le spécialiste qui la suit ne travaille que dans une clinique privée à Padoue.
Dans quelques jours, elle devra commencer à faire les examens demandés par le neurochirurgien pour l'opération de la colonne vertébrale (électromyographie des membres inférieurs et IRM du bassin et IRM du rachis sacré lombaire avec produit de contraste) et malheureusement elle devra les effectuer contre rémunération car en raison de la pandémie les rendez-vous convenus avec le SSN sont fixés avec des mois de retard et compte tenu de sa situation il ne peut plus attendre.
Ce que je vous demande, c'est de l'aider à réaliser ces deux opérations, la neurochirurgie de la colonne vertébrale puis la prothèse de hanche droite.
Seule, malheureusement, elle ne peut pas le faire, pour cela elle a besoin de notre aide, même d'une petite contribution, qui peut l'aider à supporter les frais de déplacement pour les interventions et ceux pour les traitements de rééducation, afin qu'elle puisse retrouver une vie normale. et de sourire à nouveau comme par le passé.
Un grand merci à tous ceux qui veulent aider en partageant la campagne de collecte.
----------
Bună tuturor,
mă numesc Giuseppe și sunt aici pentru a vă cere ajutor, nu pentru mine, ci pentru o prietenă de-a mea, Daniela, o femeie singură de 50 de ani.
Trăiește alături de pisoiul său, un găsit, care prin apropierea și afecțiunea sa necondiționată îi oferă voința și dorința de a trăi viața, fără să renunțe vreodată.
Până acum trei ani era o persoană însorită, zâmbitoare, care era capabilă să transmită bucurie celor din jur și era întotdeauna gata să-i ajute pe ceilalți.
Dar, din păcate, viața a pus-o la încercare.
Totul a început în urmă cu unsprezece ani, după un control și o serie de teste, a fost diagnosticată cu 4 hernii de disc în coloana vertebrală (L4-L5 și L5-S1).
Ea a continuat cu durerea și cu munca ei timp de aproape 8 ani, urmând cicluri de terapii pentru a conține durerea.
Până în 2016 și ea a avut o slujbă care în ultimii 16 ani i-a permis să trăiască și să avanseze chiar și printre multe dificultăți.
Dar, în 2018, în ciuda terapiilor, (Iontoforeză, electroterapie antalgică Zeci, terapie de masaj reflexogenă, electroterapie diadinamică antalgică, infiltrații ghidate, acupunctură) a ajuns la punctul de a nu mai putea să se miște și să meargă.
Indiferent de medicul la care a mers, ei i-au spus că singura soluție este operația, dar riscul de a fi paralizat este mare.
După ce a primit această veste tristă, a căzut în disperare care a însoțit-o câteva zile.
Când s-a întors la ortoped, având în vedere complexitatea operației, i-a spus că va vorbi cu un neurochirurg specializat în neurochirurgie degenerativă a coloanei vertebrale care îi va evalua cazul.
Neurochirurgul, dat examenelor, a fost de acord să o opereze și la 5 octombrie 2018 a fost internată într-o clinică din Padova pentru discopatie și instabilitate L5-S1.
A avut o operazie de decompresie interlaminară a L5-S1, foraminotomie bilaterală, discectomie și artrodeză posterioară prin aplicarea Coflex-IF 14 mm + os.
Eliberată din clinică, a avut o lungă convalescență de aproape opt luni înainte de a se putea sa se miste singura , neavând pe nimeni care să o asiste.
Întrucât după operație, după convalescență, ea nu a găsit pe nimeni dispus să-i dea un loc de muncă, răspunsul a fost aproape întotdeauna același „în starea ei este un risc”.
Din 2018, ea urmează terapie cu medicamente opioide (Buprenorfină 10 micrograme(morfina) / oră) pentru a limita durerea și a putea merge și face acțiunile zilnice precum spălarea, îmbrăcarea sau mersul la cel mai apropiat magazin pentru a cumpăra ceva de care are nevoie o dată pe săptămână, deoarece nu are nicio rudă care locuiește în apropiere și care să o poată ajuta.
Din păcate, această terapie nu are efecte secundare indiferente, dar este singura care reușește să atenueze durerile severe pe care le are în fiecare zi.
În decembrie 2020, ea a căzut în timp ce mergea pe stradă din cauza durerilor severe la spate și picioare.
În spital, după unele analize, au diagnosticat, pe lângă herniile L4-L5 de operat, și o degenerare a cartilajului ambelor șolduri cu o îngroșare a osului.
Pe lângă confirmarea necesității de a opera cele două hernii rămase, chirurgul de la spital care a vizitat-o i-a mai spus că, după această operație, va trebui să fie supusă unei alte intervenții chirurgicale pentru a înlocui articulația șoldului drept cu o proteză.
De la operație și până astăzi pentru a se vindeca și a merge mai departe, nemaiavând un loc de muncă, a cheltuit puținul pe care îl pusese deoparte pentru a plăti terapia medicamentoasă.
Din păcate, nu iau recunoscut pensia de invaliditate după toate cererile făcute, singurul ajutor economic pe care îl are este o mică subvenție pe care i-o acordă statul cu care reușește să plătească chiria și să ajungă la jumătatea lunii, dar chiar și asta se va termina în curând.
Pentru a sprijini aceste noi operații, va trebui să meargă într-o altă regiune, deoarece specialistul care o urmărește lucrează doar într-o clinică privată din Padova.
În câteva zile va trebui să înceapă examenele solicitate de neurochirurg pentru operația coloanei vertebrale (electromiografie a membrelor inferioare și RMN pelvis și RMN coloanei vertebrale sacrale lombare cu mediu de contrast) și din păcate efectuați-le contra cost, deoarece din cauza pandemiei, numirile convenite cu SSN sunt stabilite cu luni de întârziere și, având în vedere situația sa, nu mai poate aștepta.
Ceea ce vă cer este să o ajutați să efectueze aceste două operații, neurochirurgia pe coloana vertebrală și apoi proteza de șold dreaptă.
Singură, din păcate, nu o poate face, pentru aceasta are nevoie de ajutorul nostru, chiar și de o mică contribuție, care o poate ajuta să susțină cheltuielile de deplasare pentru intervenții și cele pentru tratamentele de reabilitare, astfel încât să poată reveni pentru a avea o viață normală. și să zâmbească din nou ca în trecut.
O mulțumire din inimă tuturor celor care doresc să ajute prin partajarea campaniei de colectare.
Ciao a tutti,
il mio nome è Giuseppe e sono qui a chiedervi un aiuto, per la mia amica, Daniela una donna di 50 anni single.
Vive con la sua gattina, una trovatella, che con la sua vicinanza e il suo affetto incondizionato le da la forza di volontà e la voglia di vivere la vita, senza mai arrendersi.
Fino a tre anni fa era una persona solare, sorridente, che riusciva a trasmettere gioia a chi le stava vicino ed era sempre pronta ad aiutare il prossimo.
Ma purtroppo la vita l'ha messa alla prova.
Tutto è iniziato undici anni fa, dopo un controllo e una serie di esami le sono state diagnosticate 4 ernie discali alla spina dorsale (L4-L5 e L5-S1).
E 'andata avanti con i dolori e con il suo lavoro per quasi 8 anni, seguendo cicli di terapie per contenere il dolore.
Fino al 2016 aveva anche lei un lavoro che negli ultimi 16 anni ha permesso di vivere e andare avanti anche se tra non poche difficoltà.
Ma nel 2018, nonostante le terapie, (Ionoforesi, Elettroterapia antalgica Tens, Massoterapia distrettuale riflessogena, Elettroterapia antalgica diadinamica, Infiltrazioni guidate, agopuntura) è arrivata al punto di non potersi più muovere e camminare.
Da qualunque medico andava le dicevano che l'unica soluzione era chirurgica, ma era elevato il rischio di rimanere paralizzata.
Dopo aver ricevuto questa triste notizia è caduta in uno sconforto che l'ha accompagnata per diversi giorni.
Tornata dal suo ortopedico, vista la complessità of operation, le ha detto che avrebbe parlato con un neurochirurgo specializzato in neurochirurgia spinale degenerativa che avrebbe valutato il suo caso.
Il neurochirurgo, visti gli esami, ha accettato di operarla e il 5 ott del 2018 è stata ricoverata presso una clinica di Padova per discopatia e instabilità L5-S1.
Ha subito un intervento di decompressione interlaminare delle L5-S1, foraminotomia bilaterale, discectomia e artrodesi posteriori mediante l'applicazione di Coflex-IF 14 mm + osso.
Intervento 5 Ottobre 2018Intervento 5 Ottobre 2018Dimessa dalla clinica ha avuto una lunga convalescenza di quasi otto mesi prima di poter tornare a muoversi in maniera autonoma, senza nessuno che potesse assistere.
Da dopo operazione, finita la convalescenza, non ha più trovato nessuno disposto a darle un lavoro, la risposta era quasi sempre la stessa "nelle sue condizioni è un rischio".
Dal 2018, segue una terapia con farmaci oppioidi (Buprenorfina 10 microgrammi / ora) per limitare il dolore e poter riuscire a camminare e fare quelle azioni quotidiane come lavarsi, vestirsi o andare nel negozio più vicino per comprare qualcosa di cui ha bisogno una volta a settimana, dato che non ha nessun parente che abita vicino e che la può assistere.
Purtroppo questa terapia ha degli effetti collaterali non indifferenti ma è l'unica che riesce ad attenuare i forti dolori che ha quotidianamente.
A dicembre 2020, è caduta mentre camminava per strada per i forti dolori alla schiena e alle gambe.
In ospedale dopo alcuni accertamenti le hanno diagnosticato, in aggiunta alle ernie L4-L5 da operare, anche una degenerazione della cartilagine di tutt'e due le anche con un ispessimento dell'osso.
Il chirurgo dell'ospedale che l'ha visitata oltre a confermare la necessità di operare le due ernie rimaste le ha anche detto che ha superato quest'intervento, dovrà sottoporsi ad un altro intervento per la sostituzione dell'articolazione dell'anca destra con una protesi .
Dall'intervento fino ad oggi per curarsi e andare avanti, non avendo piu un lavoro, ha speso quel poco che si era messa da parte per pagarsi la terapia farmacologica.
Purtroppo non hanno riconosciuto una pensione d'invalidità dopo tutte le richieste fatte, l'unico aiuto economico che ha è un piccolo sussidio che le da lo Stato con cui riesce a pagarsi l'affitto e arrivare alla metà del mese, ma pure questo a breve finirà.
Per sostenere queste nuove operazioni dovrà recarsi in un'altra regione perché lo specialista che la segue opera solo in una clinica privata di Padova.
A giorni dovrà iniziare a fare gli esami che sono stati richiesti dal neurochirurgo per l 'operazione alla spina dorsale (Elettromiografia agli arti inferiori e RM bacino e RM colonna lombo sacrale con mdc) e purtroppo li dovrà effettuare a pagamento perché a causa della pandemia gli appuntamenti convenzionati con il SSN vengono fissati con mesi di ritardo e data la sua situazione non può più aspettare.
Quello che vi chiedo è di aiutarla ad effettuare questi due interventi, di neurochirurgia alla spina dorsale e successivamente quello di protesi all'anca destra.
Da sola, purtroppo, non può farcela, per questo ha bisogno del nostro aiuto, anche un piccolo contributo, che la possa aiutare a sostenere le spese del viaggio per gli interventi e quelle per le cure riabilitative, affinché possa tornare ad avere una vita normale ea sorridere di nuovo come una volta.
Un grazie di cuore a tutti coloro che la vorranno aiutare anche condividendo la campagna di raccolta.
----------
Hello everybody,
my name is Giuseppe and I am here to ask you for help, for my friend, Daniela a 50 year old single woman.
She lives with her kitten, a foundling, who with her proximity and her unconditional affection gives her the willpower and the desire to live life, without ever giving up.
Until three years ago she was a sunny person, smiling, who was able to convey joy to those around her and was always ready to help others.
But unfortunately life has put her to the test.
It all started eleven years ago, after a check-up and a series of tests she was diagnosed with 4 herniated discs in the spine (L4-L5 and L5-S1).
She went on with the pain and with her work for almost 8 years, following cycles of therapies to contain the pain.
Until 2016 she too had a job that in the last 16 years has allowed her to live and move forward even if among many difficulties.
But in 2018, despite the therapies, (Iontophoresis, Tens antalgic electrotherapy, reflexogenic district massage therapy, diadynamic antalgic electrotherapy, guided infiltrations, acupuncture) she reached the point of not being able to move and walk anymore.
Whichever doctor she went to, they told her that the only solution was surgery, but the risk of being paralyzed was high.
After receiving this sad news, she fell into despair that accompanied her for several days.
She returned to her orthopedic surgeon, given the complexity of the operation, she told her that she would speak to a neurosurgeon specializing in degenerative spinal neurosurgery who would evaluate her case.
The neurosurgeon, given the exams, agreed to operate her and on 5 October 2018 she was admitted to a clinic in Padua for discopathy and L5-S1 instability.
He underwent interlaminar decompression of the L5-S1, bilateral foraminotomy, discectomy and posterior arthrodesis by applying Coflex-IF 14 mm + bone.
Discharged from the clinic, she had a long convalescence of almost eight months before being able to return to move independently, having no one to assist her.
After the operation, after the convalescence, she has not found anyone willing to give her a job, the answer was almost always the same "in her condition it is a risk".
Since 2018, she has been following opioid drug therapy (Buprenorphine 10 micrograms / hour) to limit pain and be able to walk and do those daily actions such as washing, dressing or going to the nearest store to buy something she needs once in week, since she has no relative who lives nearby and who can assist her.
Unfortunately this therapy has not indifferent side effects but it is the only one that manages to alleviate the severe pains that he has every day.
In December 2020, she fell while walking on the street due to severe pain in her back and legs.
In hospital, after some tests, they diagnosed, in addition to the L4-L5 hernias to be operated, also a degeneration of the cartilage of both hips with a thickening of the bone.
In addition to confirming the need to operate the two remaining hernias, the surgeon at the hospital who visited her also told her that after this operation, she will have to undergo another surgery to replace the right hip joint with a prosthesis.
From the surgery until today to cure herself and move forward, not having a job anymore, she spent what little she had set aside to pay for the drug therapy.
Unfortunately they have not recognized an invalidity pension after all the requests made, the only economic help she has is a small subsidy that the State gives her with which she manages to pay the rent and get to the middle of the month, but even this it will soon end.
To support these new operations she will have to go to another region because the specialist who follows her works only in a private clinic in Padua.
In a few days she will have to start doing the exams that were requested by the neurosurgeon for the spinal operation (electromyography of the lower limbs and MRI of the pelvis and MRI of the lumbar sacral spine with contrast medium) and unfortunately she will have to carry them out for a fee because due to the pandemic the appointments agreed with the SSN are fixed with months of delay and given his situation he can no longer wait.
What I ask you is to help her to carry out these two operations, neurosurgery on the spine and then the right hip prosthesis.
Alone, unfortunately, she cannot do it, for this she needs our help, even a small contribution, which can help her to support the travel expenses for the interventions and those for rehabilitation treatments, so that she can return to have a normal life. and to smile again as in the past.
A heartfelt thanks to all those who want to help by sharing the collection campaign.
----------
Salut à tout le monde,
Mon nom est Giuseppe, et je suis ici pour vous demander de l’aide, pas pour moi, mais pour mon amie, Daniela, une femme célibataire de 50 ans.
Elle vit avec son chaton, qui par sa proximité et son affection inconditionnelle lui donne la force de volonté et l’envie de vivre la vie, sans jamais abandonner.
Jusqu’à il y a trois ans, elle était une personne souriante, qui pouvait transmettre de la joie à ses proches et qui était toujours prête à aider les autres.
Mais malheureusement, la vie l’a mise à l’épreuve.
Tout a commencé il y a onze ans, après un bilan de santé et une série de tests, elle a été diagnostiquée avec 4 hernies discales dans la colonne vertébrale (L4-L5 et L5-S1).
Elle a continué avec la douleur et avec son travail pendant près de 8 ans, suivant des cycles de thérapies pour contenir la douleur.
Jusqu'en 2016, elle avait également un emploi, qui au cours des 16 dernières années elle a permis de vivre et d'avancer même si parmi de nombreuses difficultés.
Mais en 2018, malgré les thérapies, (Iontophorèse, Tens électrothérapie antalgique, massothérapie réflexogène de quartier, électrothérapie antalgique diadynamique, infiltrations guidées, acupuncture) elle a atteint le point de ne plus pouvoir bouger et marcher.
Le médecin qu'elle a consulté lui a dit que la seule solution était la chirurgie, mais le risque de paralysie était élevé.
Après avoir reçu cette triste nouvelle, elle est tombée dans le désespoir qui l'a accompagnée pendant plusieurs jours.
De retour chez son orthopédiste, compte tenu de la complexité de l'opération, elle lui a dit qu'elle parlerait à un neurochirurgien spécialisé en neurochirurgie spinale dégénérative qui évaluerait son cas. .
Le neurochirurgien, après les examens, a accepté de l'opérer et le 5 octobre 2018, elle a été admise dans une clinique de Padoue pour discopathie et instabilité L5-S1.
Il a subi une décompression interlaminaire du L5-S1, une foraminotomie bilatérale, une discectomie et une arthrodèse postérieure par application de Coflex-IF 14 mm + os.
Sortie de la clinique, elle a eu une longue convalescence de près de huit mois avant de pouvoir revenir se déplacer de façon autonome, n'ayant personne pour l'aider.
Puisqu'après l'opération, après la convalescence, elle n'a trouvé personne disposée à lui donner un emploi, la réponse a été presque toujours la même «dans son état est un risque».
Depuis 2018, elle suit un traitement médicamenteux opioïde (Buprénorphine 10 microgrammes / heure) pour limiter la douleur et pouvoir marcher et faire ces actions quotidiennes telles que se laver, s'habiller ou se rendre au magasin le plus proche pour acheter quelque chose dont elle a besoin une fois par semaine, puisqu'elle n'a aucun parent qui habite à proximité et qui peut l'aider.
Malheureusement, cette thérapie n'a pas d'effets secondaires indifférents mais c'est la seule qui parvient à soulager les douleurs sévères qu'il a chaque jour.
En décembre 2020, elle est tombée en marchant dans la rue en raison de fortes douleurs au dos et aux jambes.
A l'hôpital, après quelques tests, ils ont diagnostiqué, en plus des hernies L4-L5 à opérer, également une dégénérescence du cartilage des deux hanches avec un épaississement de l'os.
En plus de confirmer la nécessité d'opérer les deux hernies restantes, le chirurgien de l'hôpital qui lui a rendu visite lui a également dit qu'après cette opération, elle devra subir une autre intervention chirurgicale pour remplacer l'articulation de la hanche droite par une prothèse.
De l'opération jusqu'à aujourd'hui pour se guérir et aller de l'avant, n'ayant plus de travail, elle a dépensé le peu qu'elle avait mis de côté pour payer la pharmacothérapie.
Malheureusement, ils n'ont pas reconnu de pension d'invalidité après toutes les demandes formulées, la seule aide économique dont elle dispose est une petite subvention que l'Etat lui accorde avec laquelle elle parvient à payer le loyer et à se rendre au milieu du mois, mais même cela se terminera bientôt.
Pour soutenir ces nouvelles opérations, elle devra se rendre dans une autre région car le spécialiste qui la suit ne travaille que dans une clinique privée à Padoue.
Dans quelques jours, elle devra commencer à faire les examens demandés par le neurochirurgien pour l'opération de la colonne vertébrale (électromyographie des membres inférieurs et IRM du bassin et IRM du rachis sacré lombaire avec produit de contraste) et malheureusement elle devra les effectuer contre rémunération car en raison de la pandémie les rendez-vous convenus avec le SSN sont fixés avec des mois de retard et compte tenu de sa situation il ne peut plus attendre.
Ce que je vous demande, c'est de l'aider à réaliser ces deux opérations, la neurochirurgie de la colonne vertébrale puis la prothèse de hanche droite.
Seule, malheureusement, elle ne peut pas le faire, pour cela elle a besoin de notre aide, même d'une petite contribution, qui peut l'aider à supporter les frais de déplacement pour les interventions et ceux pour les traitements de rééducation, afin qu'elle puisse retrouver une vie normale. et de sourire à nouveau comme par le passé.
Un grand merci à tous ceux qui veulent aider en partageant la campagne de collecte.
----------
Bună tuturor,
mă numesc Giuseppe și sunt aici pentru a vă cere ajutor, nu pentru mine, ci pentru o prietenă de-a mea, Daniela, o femeie singură de 50 de ani.
Trăiește alături de pisoiul său, un găsit, care prin apropierea și afecțiunea sa necondiționată îi oferă voința și dorința de a trăi viața, fără să renunțe vreodată.
Până acum trei ani era o persoană însorită, zâmbitoare, care era capabilă să transmită bucurie celor din jur și era întotdeauna gata să-i ajute pe ceilalți.
Dar, din păcate, viața a pus-o la încercare.
Totul a început în urmă cu unsprezece ani, după un control și o serie de teste, a fost diagnosticată cu 4 hernii de disc în coloana vertebrală (L4-L5 și L5-S1).
Ea a continuat cu durerea și cu munca ei timp de aproape 8 ani, urmând cicluri de terapii pentru a conține durerea.
Până în 2016 și ea a avut o slujbă care în ultimii 16 ani i-a permis să trăiască și să avanseze chiar și printre multe dificultăți.
Dar, în 2018, în ciuda terapiilor, (Iontoforeză, electroterapie antalgică Zeci, terapie de masaj reflexogenă, electroterapie diadinamică antalgică, infiltrații ghidate, acupunctură) a ajuns la punctul de a nu mai putea să se miște și să meargă.
Indiferent de medicul la care a mers, ei i-au spus că singura soluție este operația, dar riscul de a fi paralizat este mare.
După ce a primit această veste tristă, a căzut în disperare care a însoțit-o câteva zile.
Când s-a întors la ortoped, având în vedere complexitatea operației, i-a spus că va vorbi cu un neurochirurg specializat în neurochirurgie degenerativă a coloanei vertebrale care îi va evalua cazul.
Neurochirurgul, dat examenelor, a fost de acord să o opereze și la 5 octombrie 2018 a fost internată într-o clinică din Padova pentru discopatie și instabilitate L5-S1.
A avut o operazie de decompresie interlaminară a L5-S1, foraminotomie bilaterală, discectomie și artrodeză posterioară prin aplicarea Coflex-IF 14 mm + os.
Eliberată din clinică, a avut o lungă convalescență de aproape opt luni înainte de a se putea sa se miste singura , neavând pe nimeni care să o asiste.
Întrucât după operație, după convalescență, ea nu a găsit pe nimeni dispus să-i dea un loc de muncă, răspunsul a fost aproape întotdeauna același „în starea ei este un risc”.
Din 2018, ea urmează terapie cu medicamente opioide (Buprenorfină 10 micrograme(morfina) / oră) pentru a limita durerea și a putea merge și face acțiunile zilnice precum spălarea, îmbrăcarea sau mersul la cel mai apropiat magazin pentru a cumpăra ceva de care are nevoie o dată pe săptămână, deoarece nu are nicio rudă care locuiește în apropiere și care să o poată ajuta.
Din păcate, această terapie nu are efecte secundare indiferente, dar este singura care reușește să atenueze durerile severe pe care le are în fiecare zi.
În decembrie 2020, ea a căzut în timp ce mergea pe stradă din cauza durerilor severe la spate și picioare.
În spital, după unele analize, au diagnosticat, pe lângă herniile L4-L5 de operat, și o degenerare a cartilajului ambelor șolduri cu o îngroșare a osului.
Pe lângă confirmarea necesității de a opera cele două hernii rămase, chirurgul de la spital care a vizitat-o i-a mai spus că, după această operație, va trebui să fie supusă unei alte intervenții chirurgicale pentru a înlocui articulația șoldului drept cu o proteză.
De la operație și până astăzi pentru a se vindeca și a merge mai departe, nemaiavând un loc de muncă, a cheltuit puținul pe care îl pusese deoparte pentru a plăti terapia medicamentoasă.
Din păcate, nu iau recunoscut pensia de invaliditate după toate cererile făcute, singurul ajutor economic pe care îl are este o mică subvenție pe care i-o acordă statul cu care reușește să plătească chiria și să ajungă la jumătatea lunii, dar chiar și asta se va termina în curând.
Pentru a sprijini aceste noi operații, va trebui să meargă într-o altă regiune, deoarece specialistul care o urmărește lucrează doar într-o clinică privată din Padova.
În câteva zile va trebui să înceapă examenele solicitate de neurochirurg pentru operația coloanei vertebrale (electromiografie a membrelor inferioare și RMN pelvis și RMN coloanei vertebrale sacrale lombare cu mediu de contrast) și din păcate efectuați-le contra cost, deoarece din cauza pandemiei, numirile convenite cu SSN sunt stabilite cu luni de întârziere și, având în vedere situația sa, nu mai poate aștepta.
Ceea ce vă cer este să o ajutați să efectueze aceste două operații, neurochirurgia pe coloana vertebrală și apoi proteza de șold dreaptă.
Singură, din păcate, nu o poate face, pentru aceasta are nevoie de ajutorul nostru, chiar și de o mică contribuție, care o poate ajuta să susțină cheltuielile de deplasare pentru intervenții și cele pentru tratamentele de reabilitare, astfel încât să poată reveni pentru a avea o viață normală. și să zâmbească din nou ca în trecut.
O mulțumire din inimă tuturor celor care doresc să ajute prin partajarea campaniei de colectare.
Organizer
Daniela Jianu
Organizer
Pescara, Province of Pescara
